Sunt "eu"sau sunt "toți"?

Sunt "eu", sau sunt "toți"?

Avem idei, explicații, pretexte, opinii, create doar din dorința de unitate, de apartenență. Majoritatea sunt imprumutate, conștient sau inconștient, nebazându-se pe experiența noastră anterioară, dar care ne dau un sentiment de satisfacție, transformându-ne în mintea noastră într-o ființa rațională.

Nimic mai fals. Această rațiune este de fapt o pseudo-ratiune. Niște plagiatori care vor să se integreze în societate, pierzînd din ei în decursul timpului și nedandu-și seama de acest lucru.

Ajungem să nu mai avem propriile idei, păreri, gesturi, propriul mod de viața. Imităm, ne comparăm, ne omogenizăm în detrimentul purei noastre personalități și a potențialului nostru natural, care ajunge să nu se mai distingă.                                              E mai simplu să copiezi, decât să creezi!

La un nivel mai înalt, noi "incercăm" ca toata lumea să fie la fel, distrugând capacitatea fiecăruia de a fi el insuși; generalizăm. Astfel am creat și scolile "generale".

Dacă au anumite aptitudini nu ne dăm seama la gramadă, în schimb apreciem mediocritatea: când sunt buni la toate materiile. Dacă un copil este stangaci, il forțăm să scrie cu dreapta sau dacă nu, oricum il considerăm "diferiț".

Fiecare din noi e o entitate; ne naștem unici ca apoi societatea să ne manipuleze, să ne schimbe, să taie să adauge, pierzându-ne forma inițială. De noi depinde dacă ne pierdem sau nu.

Sunt sentimente, dorințe, placeri, pasiuni în sufletul nostru, pe care le reprimăm, de frica să nu fim pe placul celor din jur, ori să nu ne integram; dar tocmai acestea ne fac diferiți unii de alții.

Dugheala de sărbători!

      Uite iaraşi încep baladele mele de luni....zi grea dupa atîta dugheala că altfel nu-i pot spune...mă simt ca un balon gonflabil care acuş acuş explodează.

Mereu am iubit tradiţiile şi respect orice tradiţie din orice capăt a lumii,dar tradiţiile cu mesele copioase ca la noi chiar nu le inţeleg...atîta valvotă o noapte nedormită,tăiat şi găină şi porc  şi raţă şi mîţă din jurul casei tot pentru că-i sărbătoare...Pentru ce toate sacrificiile acestea...De ce femeile noastre vor mereu să demonstreze că sunt gospodine înrăite...Pentru ca după toată găteala să te urci pe cîntar  şi să ai atac de cord cînd vezi +10 kg sau în cel mai bun caz +5 kg ...

De ce nu suntem noi femeile  mai indiferentă de ce credem că dacă gătim 10 feluri de mîncare e mai bine decit 5 feluri dar mai sănatoase...să nu exagerăm totul!

 

  Şi dacă am început să vorbim şi de femei ,ceva timp am discutat cu nişte colegi italieni care zic în felul următor: dacă aţi trimite voi toate femeile voastre la noi în Italia şi noi pe ale noastre la voi în Moldova atunci Moldova va rămîne în urmă încă cu 30 ani iar Italia va intrece  Japonia!

Are cherstia asta un adevăr...sunt bravo femeile noastre ...jos pălăria!

 Dar totuşi eu sunt  supărată că am mîncat mult! Şi că totul ce era pe masă era gustos ...aşa am păcătuit acum  cursa de alergare va fi mai lungă...şi aşa singură ne-am complicat viaţa...

Acum realizez că în orice acţiune e nevoie de un stop chiar şi cele mai practice...şi e nevoie de un program pentru a ordona bine atît lucrurile cât şi timpul care mereu este puţin...

E sâmbătă dimineața!

 

E sâmbătă dimineața, soare afara, un vantecel proaspăt peste mine - nu-i zic curent ca nu e - cafea tare imediat pe dreapta și panorama inedită de pe balconul meu..o la la!

În cap am o mie de idei,dar cea mai pronunțată e acum relațiile dintre om cu om,posibilitatea de a iubi și de a trăi în armonie!
Cel mai mare dar pe lumea asta e iubirea, iubirea de tot "imbratisator".

Să iubești ziua care începe și să fi recunoscător că te-ai mai trezit o dată și ce-o să te mai "distreze" și azi, iubire pentru tot decorul in care te miști - de la obiecte la aerul pe care-l inspiri traind și-l expiri murind. Oamenii pe care ți-e usor să ii indragești pentru că nu fac eforturi să fie mari și tari pur și simplu, sunt și cei pe care ți-e greu  să-i accepți  să-i iubesti (dar intelegi că au și ei frici și slabiciuni și sunt neplăcuți tocmai pentru că nu știu să-și manevreze  emoțiile și optează mereu în defavoarea lor).

Corpul ăsta care uite ce bine iti stă așa cum este, expresia mea hazlie  din oglinda, (și cum îmi zicea alt om important, zilele astea: ar trebui să mă uit în oglinda și să fiu recunoscătoare mai profund pentru ce vad acolo).
 
Adica,  hai sa ne iubim mai pe bune pe noi inșine.

“Iubește-ți aproapele ca pe tine insuți” - da, ok, dar intai trebuie sa te iubesti pe tine, in logica imediata. Sunt  atatia oameni care se urasc pe ei insăși și firesc ii urasc și pe ceilalți și e pacat.

Trăiesc în pierdere totala.

Dacă am invăța să iubim și atât, ce bine ne–ar mai fi. Să iubim din deasupra, ca o planare, ca o imbratișare totala. Ecleziastul zicea că totul e deșertaciune, iluzie, da omenescul asta frustrant, da, e! Pai despre asta e vorba. Atunci hai să iubim  hai să simțit fară granițe, hai să iubim toată imaginea, toată propunerea foarte generoasa care ni s-a facut de când ne-am nascut, Să iubim mai ales în lecțiile de viață grele, ca despre asta e vorba. Să ne incăpațânăm să nu renuntam la  iubire.


Viața se duce repede și e păcat să nu trăim în bucuria ei. E pacat sa nu apucam sa le spunem, sa le aratam parinților cât ii iubim, realizam abia dupa ce nu sunt cu noi…
Viața  e vis, da... hm. Și chiar unul care merită să-l visăm. Suntem la scoala de autodidacți. Singuri invățăm, dar împreuna, unul cu altul, unul de la altul.

Între fete!

A venit primăvara...și cu toții dorim să arătăm bine...Astăzi am hotărît să lăsăm deoparte problemele sentimentale și să ne preocupăm de exteriorul nostru! Acest sezon a început cu mult soare și deasemenea se poartă cele mai aprinse nuanțe,nu vă fie frică să experimentați turnați în viața voastră cît mai multă culoare,diversificați-o,evidențiați-vă din mulțime fi-ți mai indrăzneți și nu uitați că
"Stilul este expresia individualismului contopit cu carisma.Moda este ceva care urmează stilului".

Arta de a crede!

 Arta de a crede!

Eu cred...Poate par naivă dar cred în oameni cred în capacitațile lor,cred în ceea ce spun,în ambiția fiecărui.
Sunt fericită când aud diverse istorioare despre persoane care obțin succese.Sincer să spun mă stimulează și pe mine,de a învăța mai mult...căci viața e prea scurtă ca sa perdem timpul.
Probabil că fiecare din noi are cîte un talent nedescoperit căci toți suntem foarte diferiți...actualmente făcîndu-mi ordine în poze am dat de o poza cu toate pietenele ,analizînd pe fiecare ,trasăturile fetelor, ochii,zîmbetul am observat cît suntem de deosebite dar în acelaș timp una pentru toate și toate pentru una! O simplă poză poate spune multe despre om...de fapt despre caracterul lui,încrederea în sine etc.
Un lucru e cert nu putem trăi singuri în această lume... fară contingent fară oamenii dragi făra acei care ii intilnim pe strada,fiecare din noi e o lume aparte doar că trebuim descoperiți, pentru a fi descoperiți avem nevoie de increderea celor din jur
pentru a putea fără sfială să facem ceea ce întradevăr dorim sufletește nu doar ceea ce trebuie.
Sunt prea multe legi poate a venit timpul să le mai evităm și să facem ceea ce simțim cu adevărat,sunt sigură că vom deveni mai buni!
E nevoie să credem în fiecare din noi!