Uite iaraşi încep baladele mele de luni....zi grea dupa atîta dugheala că altfel nu-i pot spune...mă simt ca un balon gonflabil care acuş acuş explodează.
Mereu am iubit tradiţiile şi respect orice tradiţie din orice capăt a lumii,dar tradiţiile cu mesele copioase ca la noi chiar nu le inţeleg...atîta valvotă o noapte nedormită,tăiat şi găină şi porc şi raţă şi mîţă din jurul casei tot pentru că-i sărbătoare...Pentru ce toate sacrificiile acestea...De ce femeile noastre vor mereu să demonstreze că sunt gospodine înrăite...Pentru ca după toată găteala să te urci pe cîntar şi să ai atac de cord cînd vezi +10 kg sau în cel mai bun caz +5 kg ...
De ce nu suntem noi femeile mai indiferentă de ce credem că dacă gătim 10 feluri de mîncare e mai bine decit 5 feluri dar mai sănatoase...să nu exagerăm totul!
Şi dacă am început să vorbim şi de femei ,ceva timp am discutat cu nişte colegi italieni care zic în felul următor: dacă aţi trimite voi toate femeile voastre la noi în Italia şi noi pe ale noastre la voi în Moldova atunci Moldova va rămîne în urmă încă cu 30 ani iar Italia va intrece Japonia!
Are cherstia asta un adevăr...sunt bravo femeile noastre ...jos pălăria!
Dar totuşi eu sunt supărată că am mîncat mult! Şi că totul ce era pe masă era gustos ...aşa am păcătuit acum cursa de alergare va fi mai lungă...şi aşa singură ne-am complicat viaţa...
Acum realizez că în orice acţiune e nevoie de un stop chiar şi cele mai practice...şi e nevoie de un program pentru a ordona bine atît lucrurile cât şi timpul care mereu este puţin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu