joi, 7 iunie 2012

Despre legea compensaţiei!


Şi iarăşi am chef să scriu cîte ceva…

Aşa cum spunea batranul Aristotel cândva, oamenii sunt animale sociale. Avem o nevoie constantă de relaţionare, comunicare, interacţiune. Avem nevoie sa nu ne simţim singuri. Ca atare, cautam sa ne inconjuram de cei asemenea noua. Sau de cei cu ale caror idei rezonam. Sa fim în preajma celor frumoşi. Sau a celor deştepti. Sau a celor care ne face să radem.Sau în preajma oamenilor care nu avem plăcerea să stam dar stăm pentru că credem că aşa e bine!

Am început să  ma gîndesc la aceasta încă cînd eram în liceu trecusem în clasa 10 şi intilnisem o fată cu care dădusem ochii în momentul cînd imtram în clasă la 1 septembrie. Era de ne descris prin felul său.
Nu pentru că era extreme de deşteaptă sau frumoasă dar prin acel * vin-o încoace* care persistă la majoritatea din noi! Exact aşa a şi urmat la facultate am întilnit persoane care mi-au atras privirea printr-un farmec  personal nu ştiu care e dar ştiu sigur că e ceva!
Ceva personal!

    
Legea compensaţiei presupune dezvoltarea sau, dimpotriva, atrofierea anumitor abilităţi de ordin social, într-un anumit context. Frumuseţea fizica, de pilda, este una dintre cheile care deschid aproape toate uşile. Din păcate, această frumuseţe alege oamenii oarecum aleatoriu. Şi vine rar. Un om înzestrat cu o frumuseţe autentică (de la
mama lui) este acceptat cu usurinţă într-un grup social. E perfect firesc, dacă ma întrebaţi pe mine. Oamenii iubesc frumosul. El, în principiu, nu este nevoit să faca ceva în mod deosebit pentru a fi placut de grup. Nu în prima faza, cel putin. Înfaţişarea a facut deja pasul asta pentru el. Aceeaşi regula nu se aplică, însa, în cazul unui tip mai grăsuţ, cu burtică şi etc. El trebuie sa vina cu ceva in plus. Fie umor, fie inteligenta, fie carisma. Trebuie să su-pli-neas-ca, iata, aceasta "lacuna". Trebuie sa-l egaleze sau chiar sa-l devanseze pe tipul frumos mai sus mentionat, compensand cu o abilitate sociala dobandita. Si asta e valabil nu numai in cazul relatiilor interumane obisnuite, cat si in cazul celor de cuplu.

Cum se face ca aproape în orice grup de prieteni exista o persoana care nu iradiază de frumuseţe dar  care face mereu să starnescă  hohote de ras? Sau  de nenumarate ori, cel mai tacut tip din grup e si cel mai frumusel? Sau ca prietena   cu nasul mare si buzele subtiri e ridicol de inteligenta? Va spun eu! Le-gea com-pen-sa-ti-ei!
E corect să fie aşa pentru că aşa suplinim golurile unuia altuia….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu