Un pic despre Luni!

Inceput de saptamină pentru toți e dificil...Dar uite ca pentru mine a trecut ușurel.Am deschis a lene ochii dimineața,fac cițiva pași, ma apropii la geam si peisajul ma sperie...de parca peste noapte m-am mutat cu traiul in Siberia...era tot îngropat în zapadă...nuștiu care era primul gînd în capul meu atunci,dar precis nu era de bine...nu știam de ce să mă apuc  în primul rînd...sa urlu ca trasnita ca am o zi importantă azi...și că eu sarmana de mine traiesc la capatul geografiei...pîna ajung la destinație  ma sufos toata .Și toată ziua sunt ca un cactus iritant...am avut planuri pe azi ce sa zic pina nu m-am trintit in par și am zis azi nus...sunt și eu sub zapadă chiar de sf.valentin...de fapt oricum nu am ce pierde,nimeni nu ma asteaptă în afară de  ale mele fete care ma sunau întruna și imi desturba somnul...sa imi dea cea mai importantă intrebare unde esti?si cind vin? că se topesc de dor...și printre altele unde ieșim deseara ca tare vor să se recrieze,caci toate suntem palite de noroc...sau mai bine sa zic fraza mea iubita"cind sa impartit norocul noi am fost absente" si am ramas fara el...dar noi nu plingem tare,cel mai straniu ca din cercul celor 6 doar 2 au ramas cu prieteni...dar nu-i asta tema...e tema ca e bine asa  fara ei...